Alături de Biserică, Şcoala a fost instituţia recunoscută în mod legal românilor din Austro-Ungaria în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX.
Aceasta a avut un rol decisiv în conservarea identităţii naţionale, în educaţia şi în procesul de cristalizare a elementelor culturale definitorii pentru populația românească din Banat. Şcoala confesională a participat în mod activ la primul nivel al învăţământului, făcând alfabetizare şi instrucţie, ceea ce urma să favorizeze românilor accesul la alte etape, superioare, de educație ce asigurau formarea structurilor elitare.
Prima treaptă a sistemului educaţional ilustrează totodată gradul de dezvoltare şi de modernizare al societăţii româneşti bănăţene, capacitatea acesteia de a răspunde  provocărilor dezvoltării economice, sociale sau culturale ale începutului de secol XX. Putem să considerăm că perioada analizată este cea mai dificilă din istoria acestor instituţii în Banat, (Şcoala şi Biserica), ceea ce a impus bisericilor ortodoxe şi greco-catolice în calitatea lor de susţinătoare a şcolilor confesionale, luarea de măsuri suplimentare în domeniul pedagogic dar mai ales fiscal  pentru a putea menţine existenţa instituţiilor de învăţământ.
Demersul ştiinţific îndreptat spre analiza structurii principalei instituţii de cultură a bănăţenilor şi a ascensiunii ştiinţei de carte în rândul populaţiei majoritar româneşti, s-a orientat spre relevarea raporturilor care s-au stabilit între Şcoală şi Stat; Şcoală şi Societate. Problematica complexă a impus metode diferite de cercetare, găsirea de surse adecvate, diverse, (de la presă la statistici, de la manuscrise la documente oficiale sau particulare, la corespondenţă, circulare şi anuare), precum şi abordarea unor teme majore ale vieţii cotidiene, ale socialului, politicului sau ale vieţii culturale din Banat. Acestea au fost analizate din perspectiva instituţiei şcolare.
Din acest punct de vedere, al ”dialogului” Şcolii confesionale cu Societatea românească şi a  rolului activ jucat de educaţie în modernizarea societăţii bănăţene prezenta lucrare a trebuit să extindă mult aria problematicii privind şcoala la toate domeniile cu care aceasta a ajuns într-o relaţie directă. Datorită acestui aspect analiza şcolii românești bănăţene trebuie să iasă din tiparele clasice ale istoriografiei românești tradiţionale.
Lucrarea reliefează principalele aspecte practice ale acestor interacţiuni.