În imaginarul greco-roman al alterităţii tracii, geţii şi dacii au fost plasaţi printre actorii secundari ai istoriei ca „barbari” pe seama cărora faptele reale şi informaţiile istorice precise s-au împletit cu dezinformările, amănuntele anecdotice şi legendele.
Erudiţii antici şi-au transmis de la unul la altul informaţii, clişee şi stereotipuri îmbogăţind, nuanţând, falsificând sau corectând mărturiile despre traci, geţi şi daci.
S-au păstrat puţine mărturii directe despre lumea antică dintre Munţii Balcani, Marea Neagră şi Munţii Carpaţi. Sursele antice au fost şi sunt analizate critic de către specialiştii contemporani, care se iluzionează că interpretează mai bine faptele istorice decât au fost prezentate de către naratorii antici.
În lucrarea de faţă propunem o trecere în revistă a surselor antice şi a unor comentarii actuale, încercând să oferim cititorului o imagine asupra unor controverse şi certitudini ale istoriei tracilor, geţilor şi dacilor.