„Cartea bună este ca o conversaţie cu un om deştept”
Planeta paradis
Planeta paradis
Planeta paradis
Domeniu: Roman
Anul aparitiei: 2017
ISBN: 978-973-592-410-2
Numar pagini: 168
Format: 20 / 14
Disponibil
Pret: 25.00 RON

Petru Racolța pornește, cu toate mijloacele beletristicii, de la obișnuitele întâmplări cotidiene, în deschidere părând un roman realist. Mișcarea de translație pe o altă planetă nu abundă în descripții tehniciste, se produce, pur și simplu o aterizare într-o lume nouă. Aici se întâlnesc două elemente caracteristice genului SF, o lume neobișnuită, extraterestră, dar totodată, ca o întoarcere în timp, aceasta este departe de orice asemănare cu era modernă terestră. Simultan se regăsesc elemente ale primitivismului cu cele medievale. Planeta nouă este deseori asemeni terrei, nu numai prin ambianța naturală, populată totuși de ființe imaginare, dar și prin raporturile deseori dure dintre părțile unui rudiment de societate. Fantezia autorului creează diverse denumiri pentru variatele populații, aflate uneori în conflicte războinice, cât și pentru animalele feroce sau cu trăsături umanoide.
Asistăm la coliziuni între civilizații diferite, dar tonalitatea specifică autorului este una de conciliere, de inițiere în spiritul toleranței. Construcția romanului nu se bazează pe concluzii malefice, ceea ce este o viziune pozitivă adresată prezumptivului cititor tânăr. Cartea domnului Racolța este o feerie de întâmplări care, cu toată duritatea captivantă a unor evenimente conjuncturale, rămâne în registrul pozitiv al speranței.
Personajele antrenate în acțiune nu sunt simple scheme, ci adevărate tipuri, caractere, bine conturate și inconfundabile în decursul lecturii, fapt care atestă măiestria autorului. Cartea nu este sufocată, precum ne-am aștepta, de abuzul de tehnologie, de încărcătură științifică. Lumea ei este fantastică, dar nu la modul naiv, ca în unele filme de anticipație. Autorul recurge la o realitate paralelă cu ceea ce cunoaștem deja, pe planeta Paradis se petrec fapte similare cu ceea ce ne putem închipui că s-au petrecut în protoistoria terestră. Apar personalități cu vocații de conducător, un fel de semi-zei ai colectivităților, însă puternic umanizate și fără aura convențională a umanoizilor din „Războiul stelelor”, de pildă. Sunt mai degrabă un fel de șefi de trib, fără misiune artificială, dar impresionând prin charismă și spirit vizionar.
„Costumaţia Zakalei era aproximativ asemănătoare cu cea a femeilor din garda personală. O rochiţă scurtă, care lăsa să se vadă două picioare lungi şi perfect proporţionate; o bluziţă ce nu-i cobora decât puţin sub sânii superbi, oferind văzului o siluetă de invidiat, cu o piele uşor bronzată şi cu siguranţă catifelată. La brâu avea o cingătoare de care erau prinse în partea stângă o sabie lungă, iar în dreapta un pumnal (...) Paşii îi erau de felină agilă, iar privirea-i dominantă cerea supunere totală şi necondiţionată. Era urmată îndeaproape de alte patru amazoane bine înarmate şi la fel de atente la fiecare mişcare. Femeia asta chiar se credea zeiţă şi nimeni nu avea curajul să-i conteste acest statut.”
Este o adevărată descoperire pentru personajul căruia i-a fost hărăzit să plece de pe Pământ pe o altă planetă, care se dovedise a nu fi una pustie, așa cum crezuse la început. Ne-am fi așteptat la un altfel de Happy - End, tehnică, se pare, obișnuită în scrierile de acest fel: întoarcerea acasă. Spre surpriza lectorului, această întoarcere nu are loc, acțiunea convertindu-se într-un veritabil roman de dragoste. Planeta Paradis i-a fost dăruită eroului principal ca recompensă pentru pierderile și decepțiile de care a avut parte pe terra. Este o A DOUA ȘANSĂ ce i se oferă, aceea de a lăsa în urmă întâmplările nefaste și de a ieși victorios în lupta cu destinul. În acest fel romanul devine integral o metaforă, aceea a condiției umane în general, forma aleasă pentru acest mesaj tonifiant este utilizarea recuzitei SF.
„Să aveţi mulţi copii şi să fiţi fericiţi! Faceţi ca, de acum înainte, acest loc să-şi merite cu adevărat numele de PLANETA PARADIS!” Și au trăit de atunci ani mulți și frumoși. Un final ca în basme, în subtextul căruia există o filosofie de viață mult mai profundă. În fiecare dintre noi, vrea să spună autorul, există posibilitatea accesării unei noi planete în care să se poată implini ceea ce părea irealizabil. Totul e ca omul să aibă puterea de a-și relua viața printr-un nou început.

Erwin Lucian Bureriu